prof. Stan Cristina
Școala Gimnazială C. Giurescu
Chiojdu, jud. Buzău
Instalarea
dificultaților la învățătură este întotdeauna rezultatul acțiunii conjugate a
mai multor factori, uneori fiind aproape imposibil de stabilit căruia dintre ei
îi revine rolul precumpănitor.
În cazul elevilor de
liceu, care au trecut prin examenele de Evaluare Națională și au obținut
rezultate bune, factorii care determină insuccesele școlare nu pot fi de natură
intelectuală. De cele mai multe ori, factorii sunt de natură nonintelectuală și
anume: instabilitate emoțională, motivație slabă, atitudine negativă,
autoreglare deficitară sau de ordin familial.
Școala este cea care
trebuie să pregătească și să asigure reușita școlară a elevilor, să
combată și să prevină efectiv pierderile
școlare. Dar, de cele mai multe ori, cauzele insuccesului școlar (note slabe,
corigențe) rămân necunoscute cadrelor didactice, eforturile lor rămân fără
rezultat. Responsabilitatea în acestor
cazuri nedorite nu cade doar asupra cadrelor didactice, ci și asupra familiei.
Familia este cea care
cunoaște programul extrașcolar al elevului, părinții trebuie să cunoască mediul
pe care-l frecventează copiii și ei știu atmosfera de lucru a elevilor.
Sunt foarte multe cazurile
în care părinții motivează că sarcinile școlare sunt dificile și, de aceea,
copiii au note slabe la învățătură.
Alții consideră că profesorii sunt răspunzători de insuccesul școlar al
elevilor, că sunt prea pretențioși.
alteori părinții manifestă o indiferență totală față de activitatea
școlară, considerând că din momentul în care
copiii sunt în școală, doar școlii îi revine întreaga responsabilitate,
iar lor nu le rămâne nimic de făcut.
Formarea și întărirea
concepției juste, privitoare la copii, trebuie să se realizeze prin activitatea
comună a învățătorilor și diriginților din școală și a părinților în familie.
Influența exemplului
personal al educatorului asupra sufletelor tinere constituie principala forță
educativă care nu poate fi înlocuită nici prin manualele școlaare, nici
prin moralizări, nici printr-un sistem
de pedepse și recompense.
Într-o familie strâns
unită și construită pe principii sănătoase, copilul crește cinstit, muncitor,
conștiincios.
Pentru el, autoritatea celor mari este de nezdruncinat.
Relațiile de bună înțelegere, dragostea și afecțiunea dintre părinți dezvoltă
la copil o fire deschisă, plină de încredere în sfaturile acestora. Certurile
și relațiile brutale dintre părinți dezvoltă irascibilitatea, neîncrederea și-l fac pe copil ssă aibă o fire închisă,
plină de suspiciune.
Din partea părinților
se cere multă răbdare, perseverență, prudență și atenție, sensibilitate, dar și
exigență.
Stând de vorbă cu
copiii, trebuie evitate glumele sau observațiile imprudente, deoarece fiecare
cuvânt al părinților este luat de ei
drept adevăr, drept un model de urmat.
Cinstea și dragostea de
adevăr, respectarea cuvântului sau a promisiunii date, sensibilitatea,
respectul față de cei mari trebuie
dezvoltate la copii în procesul educației.
În familie se pun primele baze pentru o justă educare a voinței. A face
din copil un om cu voință, un om independent este posibil numai dacă băiatul
sau fetița vor fi obișnuiți încă din fragedă copilărie cu un regim precis de
muncă,învățătură și odihnă.
Cinste și adevărul sunt
deosebit de importante în viața copiilor și ele se pot forma tot în familie. Nu
putem cere copiilor noștri să fie cinstiți și să spună întotdeauana adevărul,
daca noi, părinții suntem necinstiți sau mințim. Totul depinde așadar, de
metodele folosite de părinți pentru educarea copiilor și de comportamentul lor.
Nu trebuie să promitem
copilului ceva imposibil și irealizabil pentru că orice promisiune trebuie
îndeplinită. Un loc deosebit trebuie să-l ocupe educația în familie, curățenia,
ordinea și grija pentru aspectul exterior. Curățenia și ordinea în cameră, în
bucătărie, pe masă, atitudinea plină de grijă față de cărți și celelalte
obiecte școlare, precum și buna-cuviință în raporturile cu vecinii, rudele,
prietenii îi obișnuiesc pe copii să fie
disciplinați, ordonați și civilizați. Copiii trebuie să înțeleagă că niciodată
aspectul lor exterior nu poate fi rupt de cel interior. Trebuie să-i învățăm și
să le cerem copiilor noștrisă păstreze zi de zi ordinea și curățenia, să aibă
grijă de îmbrăcămintea și lucrurile lor. Unul din mijloacele cele maai
importante în sistemul de educație în familie este îndeplinirea strictă a
regimului zilnic stabilit pentru copilul-școlar acasă. Copilul trebuie să aibă
ore precise pentru pregătirea lecțiilor, pentru joacă și pentru plimbări,
pentru îndeplinirea însărcinărilor casnice și pentru somn.
Succesul la învățătură
depinde de planificarea justă a zilei de muncă. Orarul zilei școlarului se atârnă într-un loc vizibil alături de orarul școlar.
Regimul zilnic variază în raport de anumite condiții ale familiei școlarului,
de sănătatea și puterea de muncă a acestuia.
Părinții sunt cei
chemați să controleze pregătirea lecțiilor de către copiii lor, să-i ajute la
nevoie, asta neînsemnând să le facă temele, ci să-i învețe cu munca tenace, cu
efortul zilnic - care nu le poate aduce
decât satisfacțiile dorite.
În famile se pun și
bazele igienei personale. Camera de locuit trebuie să fie curată și aerisită,
țmbrăcămintea bine întreținută, părul, mâinile, corpul și dinții - bine
spălate.
Și să nu uităm că
succesul educației copiilor noștri depinde și de legătura pe care familia
trebuie s-o aibă cu școala, cu colectivul de cadre didactice. Numai împreună,
părinți și profesori, vom putea forma
copii ordonați, disciplinați, cu cunoștințe temeinice și plini de perseverență.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu