MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ÎN ORGANIZAŢIE

 

Schimbarea la nivel organizaţional presupune realizarea unor modificări profunde esenţiale ale organizaţiei.

Exemplu: - la nivelul misiunii, viziunii, modalitatea de organizare a activităţii didactice, a tehnicilor educaţionale.

Schimbarea organizaţională corespunde în general unei orientări noi, unei orientări radicale şi fundamentale privind modalităţile prin care o instituţie urmează să-şi desfăşoare activitatea şi cu implicaţii directe, esenţiale asupra membrilor săi.

Managementul unei schimbări în organizaţie se referă la ansamblul de activităţi specifice desfăşurate de un manager astfel încât acesta să-şi orienteze angajaţii în procesul de implementare al schimbării pentru îndeplinirea misiunii şi atingerea finalităţilor propuse.

Schimbările pot fi planificate sau replanificate deci sunt dificil de gestionat pentru că ele intervin aleator şi efectele lor sunt greu de anticipat.

Schimbările planificate pot fi implementate cu succes în cazul respectării următoarelor etape:

• identificarea problemei şi stabilirea obiectivelor schimbării;
• culegerea informaţiilor despre problema respectivă;
• sintetizarea şi analiza informaţiilor;
• reformularea problemei ţinând cont de informaţiile obţinute;
• realizarea planului de acţiune pentru implementarea schimbării;
• aplicarea planului sau desfăşurarea propiu-zisă a acţiunii de schimbare
• evaluarea acţiunii implementate.

În ultima perioadă se vehiculează şi este frecvent aplicată ideea organizaţiei şcolare aflate într-o continuă schimbare care să faciliteze dezvoltarea permanentă a şcolii.

Caracteristici ale schimbării la nivelul organizaţiei şcolare

• schimbarea este un proces de învăţare care implică noi modalităţi de gândire şi de comportament
• schimbarea este un proces şi nu un eveniment
• schimbarea necesită timp
• schimbarea poate fi derutantă şi chiar dureroasă

 

Schimbarea presupune:

• asumarea de riscuri
• efort prelungit
• stres
• conflicte
• fenomene de rezistenţă

Pentru implementarea unei schimbări eficiente se recomandă respectarea unor condiţii:

• explicarea şi precizarea clară a scopului schimbării
• stabilirea unor obiective realiste care să fie în concordanţă cu resursele şi necesităţile membrilor organizaţiei;
• stimularea motivaţiei angajaţilor pentru schimbare;
• stimularea dorinţei de perfecţionarea;
• valorificarea eficientă a resurselor în procesul de schimbare, accentul căzând pe resursa umană;
• evaluarea permanentă a proceselor de schimbare şi chiar introducerea unor noi sisteme de monitorizare.

În organizaţiile şcolare condiţiilor generale amintite anterior li se adaugă:

• stimularea comunicării la nivelul grupului chiar cu deschiderea a noi mijloace de comunicare,
• stimularea participării în procesul de management,
• accentuarea elementelor formative la nivelul resursei umane (schimbarea mentalităţii, atitudinilor, concepţiilor) pentru că altfel se ajunge la o schimbare superficială,
• motivarea angajaţilor prin stimularea creativităţii, inovaţiei, recunoaşterea dreptului de a greşi.

Accentuarea unei schimbări în cadrul unei organizaţii presupune ca managerul să faciliteze înţelegerea următoarelor principii:

• schimbarea este acceptată atunci când ea este înţeleasă de membrii grupului;
• schimbarea este acceptată când ea nu ameninţă siguranţa angajaţilor,
• schimbarea este acceptaă dacă ea rezultă în urma unor principii impersonale şi nu în urma unor decizii personale subiective,
• schimbarea este acceptată dacă ea urmează unei serii de schimbări care au avut succes,
• schimbarea este acceptată dacă urmează după o schimbarea acceptată de organizaţie şi nu după refuzul alteia,
• dacă cel care are iniţiativa este proaspăt numit în funcţie sau acceptă cel mai uşor cel care este proaspăt în funcţie,
• schimbarea este bine acceptată dacă membrii organizaţiei sunt pregătiţi pentru implementarea acesteia,
• shimbarea este bine acceptată dacă există în plan de management în remedierea barierelor din calea schimbării.

Bariere:

• interesul personal redus;
• înţelegerea proastă a procesului de schimbare ca urmare a unor deficienţe de comunicare;
• perceperea diferită a schimbării datorită diferenţelor interindividuale;
• rezistenţa faţă de schimbare (teamă de pierdere a controlului);
• neîncrederea în cei care iniţiază schimbarea.

 

BIBLIOGRAFIE

 

1. Cojocariu, V. M., Introducere în managementul educaţiei, Bucureşti: E.D.P., 2004

2. Cojocariu, V., M., Educaţie pentru schimbare şi creativitate, Bucureşti:E.D.P., 2003

3. Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, Litera Internaţional; Chişinău-Bucureşti, 2000