O problemă importantă în ceea ce priveşte continuitatea
muncii instructiv-educative între clasa a IV-a şi a V-a este asigurarea unei
legături între cunoştinţele şi deprinderile însuşite anterior şi cele noi. Ca
profesoară de limba şi literatura
română, voi analiza câteva aspecte ale continuităţii din perspectiva
materiei pe care o predau.
Deprinderile
şi cunoştinţele dobândite în primii ani
de şcoală, prin lecţiile de limba română constituie baza pentru însuşirea
materialului predat în clasa a V-a la toate celelalte obiecte de învăţământ.
Citirea curentă corectă, conştientă şi expresivă, posibilitatea de a înţelege
un text, de a scoate ideile principale, de a reda conţinutul celor citite
folosind o expunere închegată, exprimarea corectă orală şi în scris, scrierea
ortografică şi estetică sunt principalele deprinderi pe care ar trebui să le
însuşească toţi elevi în primii patru
ani de şcoală, pentru a-şi continua cu succes instruirea.
Programa
claselor I-IV cuprinde conţinutul formării acestor depărinderi, iar în clasa a
V-a se continuă studiul limbii şi literaturii române, completându-se cu aspecte
noi.
Din
observaţiile făcute pe parcursul mai multor ani de activitate, am constatat că
ceea ce provoacă dificultăţi în însuşirea cunoştinţelor de limba română la
clasa a V-a este volumul sensibil îmbogăţit de cunoştinţe noi. Acestea sunt, în
mare parte, accesibile elevilor, dar numărul mare al noţiunilor noi
prejudiciază asimilarea lor temeinică şi favorizează formalismul. Elevii au
greutăţi la gramatică, provocate de volumul mare de cunoştinţe, privind
declinarea şi conjugarea. Asigurarea continuităţii procesului instructiv-educativ nu priveşte numai
conţinutul învăţământului prevăzut în programa şcolară, ci modul în care acesta
este expus în manualul şcolar. Deşi vizibil îmbunătăţite, manualele actuale nu
corespund pe deplin cerinţelor faţă de un bun manual, menţinându-se mai ales
acele deficienţe care fac manualul greu accesibil pentru elevi. Nerespectarea
unei treceri fireşti
sub aspectul gradării
dificultăţii de la manualele pentru clasa a V-a instrumente de învăţare greu
accesibile. Sunt de apreciat vocabularul, stilul, ilustraţiile şi aspectul
grafic al majorităţii manualelor. În aceste condiţii, este şi normal ca elevii
să se descurce mai greu, la începutul
clasei a V-a. Un manual bun ar înlătura parţial această ruptură care se
manifestă între conţinutul programei clasei a IV-a şi a clasei a V-a.
Sistemul de muncă
al cadrelor didactice, modul în care acestea dau viaţă acestui conţinut are, de
asemenea, o foarte mare importanţă pentru înlăturarea greutăţilor de adaptare a
elevilor la clasa a V-a. Trecerea de la un singur învăţător la mai mulţi
profesori este considerată una din cauzele importante care influenţează
adaptarea elevilor la clasa a V-a. Această schimbare nu constituie însă un
impediment în procesul de integrare a elevilor în activitatea clasei a V-a,
urmările înlocuirii învăţătorului de către un colectiv de profesori putând fi
limitate prin măsuri ca : asistenţe ale profesorilor la lecţiile predate de
învăţătorul clasei a IV-a, predarea de către profesori a unor lecţii la clasa a
IV-a în scopul realizării acomodării elevilor „mici” cu stilul şi cerinţele
profesorilor.
Situaţia clasei a
V-a este agravată de exigenţa mărită a profesorului şi prin lipsa unei
apropieri faţă de clasă. Înlocuirea învăţătorului s-ar face mai puţin simţită
dacă profesorii ar cunoaşte şi ar păstra anumite elemente din activitatea
acestuia, cu care elevii erau deprinşi din anii anteriori, impresia plăcută sau
neplăcută a elevilor la prima lecţie ţinută de profesor face ca obiectul predat
de acesta să se prezinte într-o lumină atrăgătoare, favorabilă sau dimpotrivă.
Lecţiile
introductive de la începutul fiecărui an şcolar au o mare importanţă, prin
acestea prezentându-li-se elevilor manualul, importanţa cunoştinţelor ce urmeză
a fi acumulate, principalele forme de muncă. Recapitularea cunoştinţelor din
ciclul primar trebuie realizată în deplină cunoaştere a conţinutului parcurs,
pentru a nu li se pretinde copiilor cunoştinţe şi deprinderi care depăşeesc
prevederile programei claselor I-IV. Acesă atitudine i-ar putea demobiliza.
Am constatat că
uneori învăţătorii sunt indulgenţi în notare şi că-i obişnuiesc pe copii să
primească, fără efort, numai calificative mari. Uneori mulţi absolvenţi ai
clasei a IV-a au calificativul F.B. la toate obiectele, deşi pregătirea unora
dintre ei este mai slabă. În clasa a V-a aceşti elevi sunt foarte contrariaţi
vazând că nu izbutesc să obţină decât
note considerate necorespunzătoare şi sunt tentaţi să vadă în aceste
note o dovadă a „persecuţiei” din partea profesorului. Acest lucru s-ar elimina
dacă elevii ar fi deprinşi cu autocontrolul şi aprecierea justă a muncii lor.
De asemenea, exigenţa crescută a profesorului faţă de elevii clasei a V-a poate
influenţa negativ interesul lor pentru obiectul predat. Notarea judicioasă a
elevilor atât în clasele primare, cât şi în clasa a V-a evită astfel de
situaţii.
Am prezentat doar
câteva aspecte şi măsuri prin care se poate asigura continuitatea activităţii
instructiv-educative între clasa a IV-a şi a V-a, fără a avea pretenţia
epuizării lor. Aceste măsuri se aplică în mod curent şi cu succes în şcoala
noastră, dar condiţiile concrete de muncă din fiecare şcoală determină
stabilirea unor măsuri corespunzătoare care să faciliteze procese de adaptare a
absolvenţilor ciclului primar la activitatea clasei a V-a.
Prof.
Stan Cristina
Şcoala cu clasele I-VIII Bâsca -
Chiojdului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu