CREŞTEREA MOTIVAŢIEI PENTRU ÎNVĂŢARE PRIN PARTENERIATUL CU FAMILIA

prof. CRISTINA STAN

                                                                 Şcoala Gimnazială „C.Giurescu”  Chiojdu, Buzău

            Cu cât mediul social devine mai complex, iar schimbările mai bruşte, mai profunde) aşa cum este cazul societăţii româneşti acum, cu atât necesitatea schimburilor cu mediul şi nevoia de informaţii referitoare la ceea ce se îmtâmplă în afara organiyaţiei devin mai presante.

Factorii care influenţeză azi mediul educativ sunt : noua concepţie care se cristalizează asupra educaţiei ca serviciu social; extinderea mass-media (în speciala TV) şi concurenţa  pe care o face şcolii; presiunile organizatiilor economice (cu accent pe rapiditate şi pe lucrul în echipă în rezolvarea unor probleme complexe).

Întrucât părinţii pot fi consideraţi principali reprezentanţi ai comunităţii , directorul poate dezvolta în relaţia cu aceştia strategii de tipul :

·         Abordarea unei atitudini de tipul „da, se poate face”;

·         Construirea relaţiilor pornind de la punctele „tari”, adica de la ce pot face copii lor;

·         Construirea unui mediu  şi a unei atitudini prietenoase faţă de pătinţi pe baza aserţiunii „acesta este şcoala cea mai portivită pentru copilul meu”;

·         Întărirea aşteptărilor părinţilor şi fundamentarea relaţiilor la baza dragostei lor faţă de proprii copii şi pe dorinţa lor ca aceştia să aibă performanţe şi succes în viaţă.

Parteneriatul dintre şcoală şi familie poate îmbrăca mai multe forme : schimbul de informaţii; rezolvarea de probleme în comun; viiizite acasă; contacte informale; şedinţe cu părinţii; activitatea comună pentru luarea deciziilor asupra strategiei educative.

Înţelegând prin comunicare legătura dintre oameni, comunicarea devine metodă de lucru în eficientizarea unui parteneriat. Prin comunicare urmărim:

·         Să informăm părinţii : asupra nivelului de cunoştinţe pe care le Are elevul şi despre eventualele probleme pe care loe întâmpină la anumite discipline; să le prezentăm oferta educaţională a şcolii (mai ales curriculum-ul la decizia şcolii);

·         Să atenţionăm : asupra obligaţiei de a fi preocupaţi continuu de dezvoltarea în plan intelectual a copiilor lor; asupra importanţei de a respecta regimul zilnic al elevului şi asupra statutului cadrelor didactice vis-a-vis de persoana elevului;

·         Să le explicăm : necesitatea aplicării testelor şi, implicit, a comunicării rezultatelor acestora;

·         Să-i convingem de necesitatea implicării în luarea deciziilor şi a participării lor la viaţa clasei.

Rezultatele colaborării prezintă numeroase avantaje atât pentru părinţi, cât şi pentru învăţători/profesori diriginţi, dar mai ales pentru elevi. Formând un front educativ unitar şcoală-familie vom reuşi să realizăm o bună pregătire a elevilor noştri, evitându-se apariţia lui de la cadrul didactic la părinţi şi de la părinţi la elev.

Pentru a-i atrage pe părinţi mai aproape de   obiectivele pe care ni le+am propus, pentru a-i responsabiliza îm mai mare măsură privind reuşitele şi nereuşitele copiilor lor, am acţionat în direcţia sporirii ajutorului acestora în activitatea pe care elevii o desfăşoară acasă. Deoarece, de multe ori, la încercările unora de a-şi ajuta proprii copii primeau invariabila replică „aşa ne-a arătat doamna”, am socotit că trebuie să-i convingem pe părinţi să găndească şi să acţioneze la fel ca „doamna”. Aşa am reuşit să-i atragem pe părinţi la o colaborare deschisă, sinceră şi eficientă. La ciclul primar, am iniţiat activitatea de parteneriat şcoală-familie „Casa ta - şcoală pentru o zi”, în care învăţătorii mergeau într-o zi a fiecărei săptămâni acasă la un elev, iar acolo se strângeau colegii lui de clasă, împreună aceştia îşi reyolvau temele, sub atenta îndrumare a învăţătorului. Familia gazdă era totdeauna preocupată să asigure confortul şcolarilor (cameră încălzită, dulciuri, fructe, suc). Elevii au devenit mai apropaţi unii de alţii, mai uniţi, mai toleranţi.

În cadrul lectoratelor cu părinţii, aceştia au fost instruiţi cum trebuie să urmărească efectuarea temelor pentru acsă, prezentându-li-se cele mai importante principii şi tehnici de lucru cu şcolarul;

-       Să urmărească dacă citeşte sau recotă cursiv/expresiv şi conştient un text literar;

-       Să asculte cum povesteşte conţinutul unei lecţii ;

-       Să urmărească cum caracterizează un personaj literar;

-       Să controleze dacă a scris caligrafic, ordonat, corect, respectând regulile şi semnele de punctuaţie;

-       Să verifice dacă a aplicat corespunzător regulile de aşezare în pagină a textului ;

-       Să provoace comentarii asupra textului citit;

-       Să verifice rezultatele şi modul de calcul de la exerciţii şi probleme.

Numai îndrumat şi sprijinit mereu, cu pricepere şi competenţăă, atât la şcoala cât şi acasă, elevul îşi formează priceperile şi deprinderile de bază pentru o muncă intelectuală eficientă.

Pentru a asigura continuitatea în cunoaşterea şi aplicarea adecvată a strategiilor de lucru cu proprii copii, am solicitat părinţilor să participe la şedinţele săptămânale (pentru clasa I) sau bilunare (în clasele primare) şi lunare (pentru ciclul gimnazial), în funcţie de progresul şcolar înregistrat, dar şi de opţiunile lor sau ale învăţătorului/dirigintelui. La începutul ciclului primar este bine să se împartă sarcini părinţilor, astfel încât unul dintre ei să urmărească şi să sprijine efectuarea temelor la matematică, de exemplu, iar celălalt , având anumite abilităţi de exprimare , la limba română şi la alte discipline. Procedând în acest mod, cu tact şi consecvenţă, se pot obţine progrese semnificative ale elevilor mai slabi, care asfel ajutaţi, pe parcursul mai multor ani pot deveni elevi buni şi chiar foarte buni.

Gama acţiunilor intreprinse cu părinţii poate fi completată an de an prin participarea acestora la  lecţii deschise, în cadrul cărora îşi pot clarifica anumite tehnici de lucru şi moduri de rezolvare a problemelor, prin implicarea lor în realizarea unor activităţi cultural-educative, oferindu-le posibilitatea de a-şi pune în valoare talentul şi priceperile de care dispun. Astfel părinţii devin cointeresaţi şi responsabili de soarta copiilor lor. Deosebit de importantă este participarea şi implicarea părinţilor în realizarea serbărilor şcolare.

Importanţa unor asemenea festivităţi este deosebită pentru că lărgesc orizontul spiritual al elevilor şi contribuie loa acumularea de noi cunoştinţe, îmbogăţesc şi remontează viaţa afevtivă, stimulând nebănuite interese  sau dezvoltând pe cele abia conturate anterior, contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul desfăşurării programului, prezenţa spectatorilor (colegi, părinţi, bunici) trezeşte în copil energia de a învinge timiditatea, stimulează independenţa în acţiune.

De asemenea, serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacităţilor de vorbire şi a înclinaţiilor artistice ale elevilor. Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memeoriei constituie obiective importante care se realizează prin serbare. Intervenţia, la momentul oportun, cu rolul,  pe care îl are de îndeplinit fiecare elev, şi susţinută de suportul afectiv-motivaţional, contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea de rezistenţă la efort. Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când copilului reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor. Reacţia promptă a acestora  îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare.

Pentru „arta comunicării” dintre cadrul didactic şi părinţi sau dintre părinţi şi copii nu se pot da reţete. Aceasta depinde în cea mai mare măsură de harul şi dăruirea cadrului didactic, de pasiunea şi truda sa de zi cu zi, de sinceritatea şi buna credinţă pe care le dovedeşte în fiecare acţiune organizată, în fiecare sfat dat, în orice împrejurare, ceea ce am căutat şi noi să facem în activitatea desdăşurată până acum.